Andra's Blog

Da…ştiu că v-am stresat cu mutările şi schimbările, da’…am căsuţă nouă. Aşa că dacă încă nu v-am plictisit de moarte, vă aştept dincolo: http://andradiana.com

Am crezut că dacă le ignor, vor dispărea. Pentru că îmi place să cred, că înainte de toate, pot să văd partea plină a paharului. Am preferat să-mi iau gândul de la lucruri dureroase, enervante sau pur şi simplu inutile. Am preferat să nu discut despre asta şi, mai mult sau mai puţin conştient, m-am folosit de oameni dragi capabili să-mi distragă atenţia de la gânduri negative.

Dar problemele nu dispar. Se tot adună, până la un moment dat… când dau pe afară. Toate. Cu ce m-am ales eu? Cu un nod în gât persistent de câteva zile, o durere de cap şi mult stres. Şi culmea…nimeni nu pare să observe că nu-s ok. Aş fi o actriţă bună, I guess…

M-am trezit la 6, forţat, înainte să sune alarma. Mai nou adorm foarte greu… mă întorc de mii de ori de pe-o parte pe alta. Asta am făcut şi azi-noapte până în jur de 4. Şi la 6 am fost în picioare (la figurat…nu pot să mă ridic prea repede din pat )
Mai nou am coşmaruri în fiecare noapte…coşmaruri dintre cele mai tâmpite şi absurde. Sunt sigură că nu prea visează nimeni like me (poate doar clonă-mea aia nebună ca şi mine ). Şi uite aşa, noaptea asta, mi-a terorizat visele un fel de Chucky, doar că nu era o păpuşă, ci o pisică. No imaginează-ţi tu, om normal ce eşti, o pisică care arată ca Chucky. ))
Nu ştiu ce se întâmplă, dar nopţile mele au devenit tare neliniştite, şi nu în sensu’ ăla pozitiv. Şi toate coşmarurile mele au un punct comun : cineva are de gând să mă omoare şi e mereu acelaşi loc, uşa de la intrare.
Încep să mă satur de trezit brusc cu ape curgând pe mine şi cu frecvenţa cardiacă peste limite.
În fine…afară e cu minus la grade, de şcoală nu mă simt capabilă că prea m-a obosit pisica Chucky azi-noapte…drept urmare, mi-am luat liber azi. Mă reintroduc în pat şi sper să-l visez pe Derek Morgan (preferabil fără cuţite în mână)

De vreo două zile simt tot mai tare că se apropie Crăciunul. Prea clar nu-mi e de ce… Zăpadă n-avem, frig nu e şi chef de cumpărat cadouri parcă am avea, da’ e criză.
Visez la un vin fiert băut cu cei mai dragi oameni de pe pământul ăsta, în casă la căldură în timp ce afară ninge de rupe. Mi-e dor de mirosul de brad (dacă se poate să nu-mi sară toţi ecologiştii în cap ), de colindători, de luminiţele din oraş, de nerăbdarea copilaşilor când desfac cadouri.
Am amintiri frumoase legate de sărbătorile de iarnă, dar cea mai pregnantă e de pe la vârsta de 3 ani, cred, când m-am speriat de Moşu’, da’ rău. ) Am şi poze cu mine vărsând lacrimi de crocodil. Mă rog, eu de obicei plâng de Crăciun, fie de emoţie, fie de mila vre-unui om. Yep, I’m varză. )
De Revelion nu zic nimic pentru că nu ştiu încă ce-o să fac…ceea ce e de-a dreptul deprimant pentru mine…pt că nu concep să-l fac altundeva decât la munte. Adică…fără cluburi şi restaurante. Vreau cabană, zăpadă, dat cu sania.

Care e cea mai frumoasă amintire a ta legată de Crăciun?
Ce planuri ai de Sărbători?

Eu ştiu că multă lume poate să trăiască foarte bine cu o conştiinţă adormită…la unii chiar lipseşte cu desăvârşire. Ei bine, conştiinţa mea e foarte trează şi nu prea pot să-i închid gura în nici un fel atunci când fac câte o gafă. Mă bântuie 24 din 24 şi devine cam greu pentru mine să trăiesc liniştită.
Ideea e că…se întâmplă să mai greşesc. Şi atunci când greşesc, o fac cu oamenii care ţin la mine. Îi doare pe ei, mă doare şi pe mine, şi aşa se instalează o stare generală care nu mă lasă nici să dorm, nici să mănânc, nici să mă concentrez la altceva.
Mă urăsc atunci când dezamăgesc pe cineva drag, mai ales că nu o fac intenţionat. Niciodată n-o fac din răutate. Ştiu că nu sunt tot timpul o prietenă bună şi se întâmplă să mai gafez din când în când, dar o fac pentru că sunt prostuţă şi neatentă uneori.
Ieri am supărat pe cineva drag şi azi m-am simţit groaznic întreaga zi. Noroc că e o persoană care mă iubeşte aşa cretină cum sunt câteodată, şi m-a iertat. Dar sper să nu se mai întâmple. This day was sooooo long.
Vreau să-mi închei defularea cu două chestii:
1. Dacă greşeşti, recunoaşte şi cere-ţi iertare. Când e vorba de oamenii importanţi pentru tine, orgoliul nu-şi are rostul.
2. Am o nouă obsesie muzicală. Ascult-o aici :

M-am săturat! Mi-e scârbă de campania lui jegoasă. Nu mai suport să-i văd ochiu’ ăla handicapat şi să-i ascult aberaţiile. Încă rămân mască de fiecare dată când aud de câte unu’ că e fan Băsescu. Mă tot întreb… încă nu s-a săturat lumea să-i înghită căcatu’?
În fine…nu mă întind la discuţii despre politică, da’ totuşi….deschideţi ochii!

Am senzaţia că nu voi adormi prea curând în noaptea asta…De ce? De ce şi-a făcut Angelina un tatuaj pentru Billy-Bob Thornton? De ce s-a construit Taj Mahal-ul? De ce a plâns Dani Oţil în direct?
Motivul e acelaşi…

For those who love…time is eternity.
- Henry Van Dyke -